În satele județului Cluj, ziua de Paști nu era doar moment de rugăciune și sărbătoare religioasă, ci și prilej pentru tradiții comunitare pline de umor și coeziune socială. Un astfel de obicei, păstrat până nu demult în satul Bobâlna, este cunoscut sub numele de „brișcălitul feciorilor”.
Astăzi aproape dispărut, ritualul era unul așteptat cu nerăbdare de întreaga comunitate și transforma după-amiaza zilei de Paști într-un adevărat spectacol popular.
Judecată simbolică în curtea bisericii
Potrivit relatărilor locale, după slujba de Paști, sătenii se adunau în curtea bisericii, unde atmosfera devenea una de veselie și judecată simbolică.
Un localnic ales dinainte pregătea un „mai” de lemn, unealtă folosită odinioară de femei la spălatul rufelor la râu. Alți trei sau patru bărbați prindeau feciorul „vinovat”, de regulă un tânăr care greșise în timpul postului sau făcuse vreo poznă cunoscută de sat.
Tânărul era ridicat pe orizontală, iar cel cu maiul îl lovea ușor la tălpi, în timp ce rostea versuri satirice în graiul local.
Versuri cu haz și mustrare
Ritualul era însoțit de strigături adaptate situației, menite să ironizeze faptele tânărului:
„Una mie, una ție,
Una și lu’ Vasalie,
C-o-nburdat caru’ cu fân
Cu tătu’ că nu-i bătrân,
Uitându-să, cu ochii cât cepele,
După tăte fetele.”
Versurile se schimbau de la caz la caz, în funcție de greșelile sau năzbâtiile celor „judecați”.
Nimeni nu se supăra
Deși la prima vedere părea o pedeapsă, „brișcălitul feciorilor” era privit ca o formă ludică de corectare socială. Nimeni nu se supăra, iar întreaga comunitate participa cu zâmbetul pe buze.
Prin râs și voie bună, se reaminteau normele comunității: respectarea postului, buna purtare și evitarea conflictelor sau a comportamentelor nepotrivite.
Atmosferă de sărbătoare
În jurul bisericii, femeile aduceau ouă roșii, prăjituri, vin și alte bunătăți, completând atmosfera festivă a zilei de Paști.
Despre importanța momentului vorbește și mărturia Feliciei Maria Coroi din Bobâlna, consemnată în volumul Monografia etnografică a județului Cluj I – Zona Dealurile Gilăului, Clujului și Dejului, semnat de Zamfir Dejeu:
„Toată lumea aștepta cu nerăbdare brișcălitul.”
Tradiții care merită păstrate
Obiceiul din Bobâlna este o dovadă vie a felului în care comunitățile rurale îmbinau sărbătoarea religioasă cu mecanisme sociale bazate pe umor, solidaritate și apartenență.
Chiar dacă astăzi asemenea tradiții sunt tot mai rare, ele rămân o parte valoroasă a patrimoniului cultural al satului românesc.